Aproape 470 de persoane înscrise: masterclass-ul despre violența școlară și practicile restaurative

S-au înscris aproape 470 de persoane din treisprezece țări. Joi, 27 august, masterclass-ul s-a desfășurat în direct pe Zoom, timp de două ore și un sfert, și a fost transmis și pe YouTube.

A fost masterclass-ul gratuit susținut de Diana Márquez, președinta Sociedad Argentina de Justicia Restaurativa SAJuR (Societatea Argentiniană de Justiție Restaurativă), organizat împreună cu Comunidad de Aprendizaje CoPAZ. A vorbit despre ceea ce școala va trebui să rezolve începând cu 5 septembrie.

Pornește de la o lege, dar nu este nevoie de cunoștințe de drept: este pentru cadre didactice, familii, echipe de orientare și oricine lucrează cu adolescenți și adolescente.

Întâlnirea a fost deschisă de María Teresa Barrios și Ma. Victoria Vásquez Risso, de la Fundación CoPAZ, iar din partea Sociedad Argentina de Justicia Restaurativa SAJuR au fost alături Alejandra Zarza și Eva Cavanna.

Ce se schimbă la 5 septembrie

Diana a început cu cadrul. La 5 septembrie intră în vigoare în Argentina legea 27.801, noul Regim Penal Juvenil, care abrogă un decret-lege din timpul dictaturii. Din acea zi, o fată sau un băiat de paisprezece ani poate fi supus unui proces, condamnat sau achitat.

Vechea lege avea două chei: vârsta și tipul de infracțiune. Cea nouă a coborât prima de la șaisprezece la paisprezece ani și a eliminat-o pe a doua. Vătămări corporale, amenințări, rezistență față de autoritate, distrugere simplă: infracțiuni care înainte rămâneau în afară și acum intră. Citită gândindu-ne la o pauză, această listă înseamnă altceva. Nu este vorba că acum intră infracțiunea gravă a adolescentului: este vorba că acum intră ceea ce se întâmplă într-o marți oarecare.

Și există o dată pe care Diana a pus-o din timp în discuție. În provincia Buenos Aires se află astăzi 276 de copii și adolescenți și adolescente închiși fără a fi pasibili de pedeapsă —unul din cinci dintre cei care au intrat în sistem— potrivit ultimului raport al Comisión Provincial por la Memoria. Închiderea celor care nu puteau fi judecați nu începe cu această lege.

Școala, a precizat ea, nu răspunde penal pentru infracțiunea unui elev. Dar are obligații proprii: obligația de supraveghere cât timp copilul este în grija ei, cea de a anunța organismele de protecție și răspunderea civilă a instituției dacă prejudiciul a apărut din faptul că nu s-a făcut ceea ce trebuia făcut. «Școala nu va ajunge la închisoare, dar va fi întrebată ce a făcut înainte.»

Ce a povestit sala

La jumătatea cursului, participanții și participantele au fost rugați să scrie o situație din aceeași săptămână, din școala lor, pe care ar numi-o violentă. Au sosit treizeci și unu de răspunsuri. Au apărut batjocuri, excluderea din joc, strigăte de intimidare, violență digitală între elevi și elevele, dar și între cadre didactice, o evaluare scrisă dată unei eleve nealfabetizate, un profesor care refuză să repete ceea ce a spus atunci când i-o cere un elev cu dizabilitate intelectuală.

A doua cerință cerea trei cuvinte despre cum se tranșează astăzi conflictele. Cele două care au crescut cel mai mult în norul de cuvinte au fost «a acționa» și «a ignora».

Trei etape și un criteriu

A doua parte a fost metodă. Diana a organizat intervenția în trei etape.

A te apropia de problemă fără a fi colonizat. A ajunge fără versiunea care circulă deja: într-un caz public, fără cea dată de media; într-o școală, fără cea dată în cancelarie. «Dacă ajungi știind cine este problema, nu mai afli nimic: confirmi.» De aici pornește singura întrebare cu care se începe și care se pune separat, fără public, fiecărei persoane: de ce aveți nevoie? Inclusiv celor care vor susține procesul, pentru că uneori răspunsul sincer este că nu se poate și trebuie să faci un pas într-o parte.

Dialogul, dacă sunt întrunite condițiile. Abia aici se așază cineva față în față cu altcineva, și nu se ajunge mereu. O întâlnire pregătită prost nu este neutră: poate vătăma din nou o persoană deja vătămată. Primul lucru pe care îl înveți în această muncă nu este să așezi doi copii față în față, ci să știi când încă nu se poate.

Integrarea, care este adesea cea care lipsește. Ca persoana care a produs prejudiciul să aibă din nou un loc și să facă ceva concret. Aici Diana a făcut o distincție: a emoționa înseamnă ca cineva să se înduioșeze și să plângă într-o ședință; a pune în mișcare înseamnă ca acea persoană să facă ceva care să o străbată în corp. Un copil care își cere scuze și se întoarce la același loc de dinainte nu s-a mișcat: s-a emoționat, iar asta durează o săptămână.

Și mai privește cineva. Întreaga clasă așteaptă să vadă ce se întâmplă: dacă cel care a produs prejudiciul dispare câteva zile și se întoarce la fel, comunitatea învață că acolo nu se întâmplă nimic. Ceea ce se hotărăște într-un caz îl poartă după sine tot grupul.

Criteriul care străbate cele trei etape este politica BACI —bunătate, acompaniere, grijă și integrare—, creată și înregistrată de Diana. «Sună blând și nu este. Dacă o intervenție nu le are pe aceste patru, nu este restaurativă: este o formalitate bine redactată.»

De ce contează cuvântul

Aproape de final, Diana a revenit asupra cuvântului bullying. Transferat în sala de clasă, el transferă logica penală: există un autor, există o victimă, trebuie identificat și sancționat. Iar când nu criminalizează, diagnostichează. «Ori judecător, ori medic. Noi suntem educatori.»

Ghidul provinciei Buenos Aires cere încă din 2012 să păstrăm o poziție critică față de termen, tocmai din cauza amprentei sale criminologice, și să vorbim despre hărțuire: o acțiune susținută în timp, fără tipologii de victime și de agresori. Etichetele se lipesc și nu se mai dezlipesc. Cea care rămâne de partea victimei tinde să rămână acolo, iar această identitate prelungește prejudiciul în loc să îl vindece; cel care ajunge de cealaltă parte învață să facă exact ceea ce i s-a spus că este.

Este saltul pe care îl facem fără să ne dăm seama: încetăm să întrebăm ce a făcut o persoană și trecem să spunem ce este. Un copil poate face o greșeală. Ceea ce nu poate este să devină el însuși o greșeală, pentru că o greșeală se repară, iar o persoană-greșeală nu.

Materialul și ce urmează

Cursul complet a fost înregistrat pe canalul SAJuR: urmăriți masterclass-ul pe YouTube. Are capitole, pentru a merge direct la fiecare secțiune.

Planșele cursului au fost publicate și pot fi vizionate și descărcate în format PDF: Violencia escolar y prácticas restaurativas. Acolo se află și răspunsurile sălii, anonimizate.

Formarea «Violencia escolar y prácticas restaurativas» începe joi, 24 septembrie, și continuă joi, 1, 8, 15 și 22 octombrie: cinci cursuri sincrone susținute de corpul didactic al SAJuR: Eva Cavanna, Alejandra Zarza, Giselle Méndez și Miguel Assis. Axele parcurg traiectoriile adolescenților și analiza conflictului, perspectivele actorilor în situații de hărțuire, cadrul normativ al conviețuirii școlare, participarea comunitară la gestionarea conflictelor și impactul noului regim penal juvenil asupra instituțiilor de învățământ.

Mulțumim Comunidad de Aprendizaje CoPAZ pentru că a deschis acest spațiu împreună cu Sociedad Argentina de Justicia Restaurativa SAJuR, precum și celor care s-au conectat să îl urmărească.

Unde ne puteți urmări

Dacă ceva din toate acestea a fost de folos, cea mai bună modalitate de a-l continua este să le susțineți pe cele trei organizații care l-au făcut posibil.

• Comunidad de Aprendizaje CoPAZ — www.copaz.org · @copazong
• Sociedad Argentina de Justicia Restaurativa SAJuR — sajur.org · @sajurargentina
• Dra. Diana Márquez — dianamarquez.org · @dianitaemarquez